  Spre deosebire de vremurile trecute in care copilul din afara casatoriei era marginalizat, astazi se incearca schimbarea statutului sau intr-unul asemanator cu acela al copilului din casatorie.
El are dreptul de a se numi copilul unei anume persoane, de a purta numele acesteia, de a bineficia de ingrijirea, ocrotirea, intretinerea pe care acesta i-o acorda.
Conflictele de paternitate apar atunci cand tatal este necunoscut sau atunci cand tatal juridic este diferit de tatal biologic. In Romania, Codul Familiei prevede doua cai de stabilire a paternitatii: recunoasterea si stabilirea pe cale judecatoreasca. Ceea ce inseamna ca ori de cate ori tatal nu-si recunoaste copilul, mama, ori in lipsa ei, reprezentantul legal, il pot actiona in justitie, cerand ceea ce i se cuvine de drept copilului, dand curs principiilor care guverneaza aceasta materie: principiul ocrotirii copilului, al stabilirii adevarului cu privire la paternitate, al egalitatii in drepturi dintre copilul din casatorie si cel din afara ei.
Cererea de chemare in judecata trebuie introdusa in numele copilului ca singur titular al dreptului la actiunea in stabilirea paternitatii. Atunci cand copilul este minor, ea poate fi introdusa de mama, iar in lipsa mamei, de reprezentantul legal. Mostenitorii copilului nu pot introduce actiunea, datorita caracterului ei strict personal. S-a considerat, insa, ca, in ipoteza in care copilul a decedat in timpul desfasurarii procesului, mostenitorii lui pot continua actiunea intentata, fie ca sunt testamentari, fie ca sunt legali, cu conditia sa nu fie renuntatori sau nedemni. S-a spus ca s-a realizat o intervertire a caracterului actiunii din personala in patrimoniala, si aceasta
|
