 |
| |
Casatoria si concubinajul
|
|
|
|
|
|
 Un vechi proverb chinezesc spune ,,orice drum oricat de lung ar fi incepe cu primul pas,, ,un pas facut de catre cei doi parteneri. Cei doi aleg cum sa merga in cuplu: casatorie sau concubinaj. Indiferent de ceea ce aleg cei doi, ideea de a fi punct de sprijin unul pentru celalalt,este lucrul cel mai important.Intr-un cuplu,ideea de sprijin este importanta,adica cei doi parteneri sa poata discuta si sa poata schimba idei.
Ideea de invata ca nu numai dragostea si actul sexuala sunt cele ce unesc,de a invata sa rada si sa planga impreuna, de a invata sa-si accepte toate frustrarile si dorintele, de a invata sa ajunga la poalele muntelui ,un munte ce inseamna viata, adica viata in doi , de a invata ca dupa ploaie si furtuna rasare soarele intelegerii de sine si a intelegerii celui de langa tine.
Casatoria si concubinajul sunt doua lucruri disticte si de fapt ata de apropiate,unde cei doi parteneri isi fac juraminte.Dar inainte de a-si face juraminte trebuie sa invete sa ajunga in varful, muntelui-relatia, pe care cei doi sa si-o construiasca in timp si impreuna.
Cei doi parteneri indiferent de modalitataea pe care si-au ales-o de a merge impreuna: casatotie sau concubinaj, trebuie sa-si constuiasca relatia pana sa ajunga in varful muntelui, sa-si aleaga impreuna acelasi traseu,sa invete sa ramana acolo indiferent daca este ploaie, furtuna sau crivat, indiferent de trecutul fiecaruia,indiferent de trecutul celuilalt.
Cei doi parteneri ar trebui sa se accepte unul pe celalat asa cum sunt in prezent si sa nu existe impedimentul, trecut. Trecutul pentru fiecare dintre cei doi face parte din ei, este doar o ferestra, prezentul este o casa cu multe usi si ferestre, important este sa stie sa le inchida si sa le deschida fara zgomot, tipete, reprosuri, fara a amesteca pe "noi" cu "tu" sau "eu".
"Tu sau eu" in timp trebuie sa devina "noi", sa se transforme in "noi-insine, in felul propriu de a fi, de a iubi, de a face fata tuturor provocarilor de a ne accepta toate punctele de vedere, de afi un intreg cu doua parti distincte. Cei doi parteneri, intr-o casatorie sau concubinaj trebuie sa invete sa-si acorde timp pentru ei insasi, sa-si acorde timp pentru sufletul lor ,pentru a putea sa construiasca impreuna acesta casa, sa invete sa folosesca cuvinte, felul propriu de a fi, relatiea sexuala, dragoste, iubire in favoarea lor si nu impotriva lor, sa invete sa renunte si sa o ia de la capat impreuna, oricat de greu ar fi, sa invete sa urce Everestul si sa-si intinda cortul intelegerii, iubirii, dragostei. Langa acest cort sa construiasca o casa trainica adica casatoria sau concubinajul, oare are vreo importanta?
Daca are sau nu vreo importanta doar timpul si cei doi parteneri, asa numitul intreg distinct hotaraste.
Ce este bun si pur nu moare niciodata.
|
|
|
|
Autor: Alina Ghita - studenta Psihologie
|
|
|
 |
|
|
