  Comunicarea transactionala este un complex de mesaje care cuprinde nu numai intelesul verbal, ci si schimbul permanent de atitudini fata de mesaj, adica o implicare a interlocutorilor prin tot ceea ce poate avea semnificatie pentru ei.
Conform conceptelor profesorilor americani Sandra Hybels si Richard Weaver, aceasta forma de comunicare are trei pricipii de baza: in primul rind, persoanele implicate in comunicare isi trimit mesaje continuu si simultan; in al doilea rand, toate evenimentele de comunicare au un trecut, un prezent si un viitor; in al treilea rand, participantii la comunicare joaca anumite roluri.
Primul principiu: participam in comunicare continuu si simultan. Chiar daca nu esti cel care vorbeste intr-o situatie de comunicare, esti totusi un participant activ prin numeroasele simboluri pe care le primesti si le furnizezi continuu. De exemplu, te intilnesti cu cineva care tocmai si-a cumparat un tricou pe care ti-l doreai de mult si il intrebi unde se afla magazinul de la care l-a achizitionat. Interlocutorul iti explica cum a ajuns acolo, dar in tot timpul cat el vorbeste tu ii transmiti mesaje precum: te invidiez pentru noul tau tricou; ma intereseaza sa am acest tricou; sunt curios unde se afla magazinul; inteleg ce-mi spui; acum nu prea inteleg; tu nu stii sa explici prea bine; aha, acuma stiu; iti sunt recunoscator....Nu intimplator, concordanta intre aceste mesaje si ceea ce vei spune va face din tine o persoana care face impresia de sinceritate, de agreabil, de sociabil etc.
Al doilea principiu: orice comunicare are un trecut, un prezent si un viitor. Ori de cite ori se naste o disputa, devine evident ca spusele isi au originea in evenimente care au avut loc la un moment mai mult sau mai putin indepartat din trecut. De exemplu, discutand cu sotia asupra locului de petrecere a concediului, el tine cont de experienta anului trecut, cand amintirile de la mare nu au fost prea placute (nu avea suficienti bani, nu gasea berea favorita, nu era televizor in camera de hotel). Din aceasta cauza, el poate incepe discutia prezenta intr-un mod putin cam critic, spunind Sper ca anul asta vom petrece un concediu mai odihnitor... Este o aluzie la anul trecut, pe care, in prezent, ea o interpreteaza drept un afront. In joc intra insa si asteptarile fiecaruia pentru viitorul concediu: el - ca anul asta vor merge la munte; ea - ca vor merge din nou la mare.
Mai mult decat atat, trecutul poate afecta discutia ta, chiar daca ai de-a face cu un necunoscut. Chiar daca nu l-ai mai intalnit, necunoscutul iti spune multe: ca arata ca un contabil; ca seamana cu bunicul tau; ca pare grabit; ca nu intelege prea bine despre ce e vorba etc. Toate acestea nu sunt spuse, ci se deduc din experienta ta anterioara cu alte persoane. Viitorul, chiar daca se ascunde in spatele unei discutii cu un necunoscut, este si el determinant pentru comunicare: ai vrea ca intalnirea cu aceasta fata frumoasa sa se repete, de aceea ii vei spune: Mai vino pe la noi cind vrei tu... Prezentul insa poate fi manifest chiar in mai multe straturi; in cazul magazinului de tricouri: vreau sa aflu unde este magazinul, dar ma doare maseaua si nu pot sta prea mult timp sa ascult...
De cele mai multe ori, noi credem ca suntem cei care se supara pentru ce spun ceilalti; in realitate, ceilalti pot spune ceea ce spun ca o reactie la ceea ce spuseseram noi anul trecut, la ceea ce vad la noi, la ceea ce stiu despre noi sau la ceea ce se asteapta de la noi.
|
