 |
| |
Iubind-o pe Marilyn....
|
|
|
|
|
|
 Pe fundalul unor epoci definite se proiecteaza figuri legendare. Pe fundalul unorepoci tulburi se proiecteaza idei legendare, impreuna ele definesc trecutul. Ce defineste in aceste conditii prezentul? Unii ar spune ca interesul pentru figuri legendare, unii ar raspunde ca interesul pentru idei legendare, altii ar raspunde prin interesul lor pentru evenimentele prezente, altii ar ridica contrariati din umeri: nu s-au gandit niciodata la asta. Altii vor incerca sa inteleaga ce anume i-a determinat pe oameni sa ofere raspunsurile pe care le-au oferit. Ceea ce alegi te defineste invariabil.
Pe fundalul acestei problematici ce tine de cercetarea empirica a comportamentului uman fiecare dintre noi a incercat macar o singura data sa se defineasca pe sine in raport cu alti indivizi, prin prisma apetentelor pentru ceva - diferit pentru fiecare ins in parte, si a naturii umane - singura comuna tuturor. Fiecare dintre noi, ne gasim modele, epoci in care ne proiectam imaginea si idei care ne definesc interioritatea. Modelele variaza insa si ele de la un moment la altul al vietii. Spre exemplu eu o iubesc pe Marilyn. Definitia unei epoci. O iubesc de cand eram mica si imi doream sa devin detectiv particular, am iubit-o si in adolescenta cand mi-am dorit sa fiu actrita, o iubesc si acum cand imi doresc multe lucruri. Nu am reusit insa niciodata sa pricep ce anume fascineza la o fiinta care este asociata mai degraba cu pilulele antidepresive, amanti faimosi si Chanel 5, decat cu orice altceva ar fi putut sa o defineasca in mod real.
Ceea ce alegi te defineste invariabil. Aleg sa ma definesc, ca femeie si ca nimic altceva, prin incercarea de a o privi pe Marilyn in pozele lui George Barris din The Seven Year Itch sau soptindu-i cantat, printre aburi de alcool, Happy Birthday Mister President, presedintelui Statelor Unite ale Americii. Incerc sa mi-o imaginez pe Marilyn in lumina reflectoarelor Manhattan-ului, sub ochii omenirii spunand am stiut dintotdeauna ca apartin publicului si lumii intregi nu pentru ca as fi talentata sau frumoasa, ci pentru ca nu am apartinut niciodata nimanui altcuiva."
Ceea ce alegi te defineste invariabil. Aleg sa ma definesc, ca femeie si ca nimic altceva, prin simpla incercare de a privi astazi la televizor, unde vad oameni, unde vad o noua epoca profilandu-se printre figuri si idei, si cred ca nu imi este dor de Marilyn pentru ca ea este in continuare peste tot. Nu alaturi de Joe DiMaggio, ci alaturi de presedintele Romaniei, nu ca Playboy's Sweetheart in editia din decembrie 1953, ci ca the one not anyone din revista The One, nu la Casa Alba, ci la spitalul Elias soptind "V-am adus fursecurile care va plac domnule presedinte!" Dar despre ce este vorba in esenta atunci cand vorbim despre Marilyn, despre femei sau despre oameni in general daca nu despre un cumul de gesturi care ne definesc si ne tradeaza totodata ?
Cu alte cuvinte eu, si restul lumii o iubim pe Marilyn pentru ca reprezinta glamour-ul, dar si gesturile pe care o femeie este dispusa sa le faca, si in final le face pentru a reusi. Cu alte cuvine eu si restul lumii o iubim pe Marilyn pentru ca ea intruchipeaza talentul si lipsa de talent, succesul si totodata esecul. O iubim pe Marilyn pentru ca ne proiecteza capatul unui drum, al unei epoci si al unei vieti pline de gesturi sugestive pline de disperare, cosmetizate insa la nivelul perfectiunii de un zambet irezistibil, de o pereche de gene sublime si de o atitudine fascinata. Dar chiar si asa mie imi este teribil de dor de Marilyn pentru ca ea imi arata in fiecare zi ca nu incape niciodata discutie despre perfectiune nici macar la cele mai inalte nivele, ci din contra, despre minciuni mediatice si despre oameni si atat.
|
|
|
Autor: Ioana Paverman
Institut: TerapiaM
|
|
|
 |
|
|
