  Mi-am propus sa abordez problema adictiei, care cred ca afecteaza pe o mare parte dintre noi. Dat fiind ca este un subiect vast, nu-mi propun sa ating decat aspectele legate de relatia adictiei cu frustrarea si mecanismele psihice implicate. Mai intai este necesar sa precizam termenii. Adictia este acea dependenta fata de un obiect, o substanta sau o activitate, in lipsa careia o persoana traieste un discomfort major. Aceasta poate merge de la adictia fata de anumite alimente, pana la adictia fata de alcool, tutun, droguri, jocuri de noroc, jocuri pe computer sau internet. Frustrarea este o stare sau o senzatie provocata de absenta unui lucru dorit care ne creeaza satisfactie. Una dintre modalitatile comode de a " rezolva " frustrarile o constituie gasirea unor substitute cat mai ieftine pentru placerile de care te simti privat, pentru ca nu-ti poti permite costurile necesare satisfacerii lor.
Desigur, frustrarea apare adesea in viata noastra, ba chiar este necesara in anumite cazuri pentru dezvoltarea noastra, atat ca indivizi, cat si ca societate. As indrazni sa afirm ca in istoria omenirii, frustrarea a fost unul dintre motoarele principale ale evolutiei, de la omul primitiv care a inceput sa-si fabrice unelte pentru a-si procura hrana si cele necesare traiului, pana la omul modern care fabrica masini, telefoane, calculatoare, etc., pentru a avea un standard de viata mai bun. Pe de alta parte au fost si perioade de foamete si lipsuri , care au produs maladii precum ciuma si holera, cauzand moartea unor populatii intregi
Cand o persoana intelege necesitatea frustrarii si o accepta, daca aceasta nu-i pericliteaza viata, are un caracter adaptativ, fiind o premisa a dezvoltarii sale. Masura acceptarii frustrarii depinde de structura personalitatii si de experienta de viata a fiecaruia, radacinile aflandu-se si undeva in copilarie. Un copil care a fost invatat gradat cu diverse frustrari, in doze suportabile, va accepta frustrarea mai usor decat unul caruia i s-a oferit totul de-a gata, nu i s-a refuzat nimic, sau decat un copil care a fost frustrat foarte mult si brutal, ajungandu-se pana la lipsa hranei, a medicamentelor, jucariilor, etc. Poate ca nu intamplator incidenta drogurilor este mai puternica in randul tinerilor care provin din familii foarte bogate sau foarte sarace.
Astfel sunt persoane care sunt predispuse la dependenta de anumite lucruri care le provoaca placere, datorita gradului redus in care suporta frustrarea si gestioneaza relatia cu aceasta. Din pacate, varsta la care incep sa se manifeste aceste dependente este undeva in perioada adolescentei, cand nu exista suficienta maturitate si discernamant pentru a evalua consecintele ulterioare ale acestui comportament. La asta se aduaga atitudinea unora dintre parinti, fireasca pe de o parte data fiind ingrijorarea lor, care interzic adolescentului accesul la aceste surse de placere, fara sa ofere in schimb acestuia suport suficient sau alte lucruri care sa le abata atentia de la factorii de risc ( tutun, droguri, computer, alcool, etc.). Un alt context care favorizeaza aparitia si dezvoltarea adictiei este negijenta unor parinti, datorata lipsei de timp sau altor factori, adolescentul atunci avand la indemana toate tentatiile oferite de catre anturajul acestuia sau de catre sursele de informare mass-media (Tv, internet, filme etc.), fara a fi insotit de catre o persoana matura care poate discerne sau pune limite cu blandete si fermitate in acelasi timp.
|
