 |
| |
Fara tine ce ar mai fi fost?
|
|
|
|
|
|
 Eu pot sau nu? Mă voi descurca sau nu? Va fi bine sau nu? Este o experienţă unică şi nouă, este un moment care îmi va schimba întreg universul, cel pe care l-am construit şi pe care care îl cunosc atât de bine. Voi pierde atâtea lucruri, dar oare câte voi câştiga?
Atunci când mă îndoiesc că pot, când mi-e teamă că nu voi face faţă, când îmi dau seama că sunt în faţa unei mari încercări, unui mare necunoscut, corpul meu va putea, va şti, va reuşi. Voi reuşi. De ce? Fiindcă nimic nu este de netrecut, nimic nu este imposibil. Atunci când corpul este ajutat de creier, când fizicul este sprijinit de psihic, când există motivaţie şi îţi găseşti resurse, totul este posibil, totul este realizabil, totul ESTE. Dar cât este de puternic şi atotcuprinzător acest verb, pe care invăţăm să-l conjugăm din copilărie: A FI – eu sunt, tu eşti, el/ea este, noi suntem, voi sunteţi, ei/ele sunt. Dar oare fără tine, fără mama ta, fără mama mamei tale, fără prima femeie însărcinată, fără darul, harul, minunea naşterii, ce ar mai fi fost, cine ar mai fi fost? Eu, tu, noi, voi, ei/ele nu ar mai fi existat, nu ar mai fiinţat. Sarcina, naşterea, sunt la fel de fireşti, de naturale precum eşti şi tu FEMEIE.
Fără tine ploaia n-ar mai şti să cadă,
Fără tine soarele, n-ar mai răsări,
Fără tine oare cine să le vadă,
Fără tine, viaţă n-ar mai fi.
Fără tine omul n-ar fi existat,
Fără tine “NOI” nu-l mai spuneam,
Fără tine totul ar fi fost uitat,
Fără tine eu, nu mai eram.
Fără tine lumea nu s-ar fi născut,
Fără tine totul ar fi fost nimic,
Fără tine omul ar fi fost trecut,
Fără tine universul ar fi fost mai mic,
Fără tine bărbatul nu ştia că e bărbat,
Fără tine dragostea n-ar fi avut candoare,
Fără tine iubirea nu s-ar fi cântat,
Fără tine DOAMNĂ, n-ar fi fost ardoare.
Ardoarea unui drag şi scump sărut,
Ardoarea unei dulci îmbrăţişări,
Ardoarea unui moment ce-a fost prea scurt,
Ardoarea sălbaticei împreunări.
Dar acum, în acest moment al vieţii, ce reprezintă şi la ce s-a comprimat totul, ce este acest tot? Ce îţi atrage şi acaparează gândurile, ce îţi trezeşte temerile, ce te preocupă clipă de clipă? Este sarcina? Este momentul în care vei naşte, în care vei aduce printre oameni un nou omuleţ? Este omuleţul care se formează şi creşte în pântecul tău? Este acea fiinţă cu drag aşteptată, pe care poţi doar să ţi-o închipui, să o simţi, să o atingi atingându-ţi propriul abdomen, să îi vorbeşti atunci când este agitat, sau să-l mângâi atunci când este liniştit? Este grija pentru sănătatea lui, pentru sănătatea ta?
Oare ai răspunsuri la toate întrebările care te macină? Oare te simţi înţeleasă şi sprijinită? Oare teama ta, grija ta, zbuciumul tău îl aude cineva? Îl înţelege cineva? Îi pasă cuiva? Te susţine şi pe tine cineva, acum când te simţi vulnerabilă, sensibilă, temătoare, când tu la rândul tău susţi un lucru atât de preţios?
Ce este sarcina? Cum afectează ea psihicul unei femei? Cum se schimbă relaţia de cuplu? Cum răspunde bărbatul în faţa acestei noi şi unice situaţii? Cum faci faţă anxietăţii? Ce poţi face pentru a trece mai uşor şi într-un mod cât mai firesc prin naştere?
Ai auzit, sau poate nu, de hipnoză, de relaxare, de starea de transă. Dar oare ai idee cum te poate ajuta, cum te poţi folosi de ea în această experienţă de viaţă?
Ştiai că s-a observat şi demonstrat că hipnopsihoterapia este foarte eficientă în controlul şi reducerea durerii, a anxietăţii? Că organismul, corpul uman ştie ce are de făcut, că este programat să nască? Ştiai că frica, anxietate, sporeşte tensiunea, inhibă funcţionarea corectă, că sporeşte durerea? Că fiindu-ţi teamă de durere, o sporeşti şi intri într-un cerc vicios?
Hipnoza, transa, relaxarea, te ajută să înlături toate aceste aspecte, să te destinzi, să te relaxezi, să ai o naştere usoară, firească, naturala, să reduci timpul travaliului.
Dispunând de ajutor specializat, poţi să dezvolţi o relaţie deosebită cu propriul tău copil, înaintea momenului naşterii, să treci de acest moment fără alte probleme ulterioare precum depresia postnatală.
Având parte de acest ajutor, poţi înţelege şi accepta toate schimbările care au loc în tine şi cu tine. Nu uita că suntem fiinţe vii, că suntem alcătuiţi din emoţii, trăiri, arderi şi explozii, că suntem un lac adânc sau fluviu învolburat, că suntem vulcan sau calotă glaciară. Şi mai ales, nu uita că atunci când psihicul te ajută, totul e posibil, iar noi suntem aici să te învăţăm aceste lucruri, să te ajutăm să te ajuţi, să te învăţăm cum să o faci.
|
|
|
Autor: Psiholig Daniel Cristea
Institut: www.terapiam.ro
|
|
|
 |
|
|
