 |
| |
Inteligenta emotionala
|
|
|
|
|
|
 Inteligenta masurata prin coeficientul intelectual este mai aproape de mental si valorificata mai ales in scoala si la universitate. Inteligenta emotionala este mai aproape de sentimente, de spontaneitate, de creativitate si de relatiile interpersonale. Pentru a putea dezvolta aceasta inteligenta, doua etape sunt importante: simpatia si empatia. Prima etapa, simpatia, este capacitatea de a ne identifica cu experienta si emotia pe care le traieste persoana din fata nostra ca si cum am fi acea persoana: a plange, a rade, a-i simti frica. Dar niciodata nu trebuie sa uitam acest ca si cum. A doua etapa este empatia propriu-zisa care este capacitatea de a te detasa de celalalt, de a nu ne identifica pentru a evita amestecul emotiei noastre cu a celuilalt sau a problemei noastre cu problema celuilalt si pentru a fi astfel si mai capabili de a-l ghici, de a-l intelege si de a-l ajuta pe celalalt.
Inteligenta emotionala este capacitatea:
- De a simti sentimentele (frica, bucurie, furie, tristete) si senzatiile sale corporale (tensiune, destindere, prospetime, caldura, culoare, zgomote, contactul pielii, etc.), de a fi constient de toate aceste senzatii si sentimente;
- De a le exprima
- De a le identifica
- De a le comunica cuiva
- De a controla si a amana impulsurile pentru un beneficiu mai mare sau mai important
- De a recunoaste ce depinde de sine si ce apartine celuilalt
- De a integra nevoile sale in comportamente coerente adaptandu-le realitatii exterioare
- De a observa si de a ghici sentimentele si nevoile celorlalti (intuitie) pentru a dezvolta relatii mai armonioase bazate pe recunoastere reciproca.
Este important sa fim in contact cu lumea exterioara aici si acum si ceea ce se petrece in interiorul nostru si, paralel, sa observam procesul intern care se dezvolta. Este important sa privilegiem contactul aici si acum cu celalalt sau grupul astfel incat sa fim cu totul prezenti in raport cu noi insine si cu ceilalti pentru a putea raspunde nevoilor noastre si pentru a crea astfel o relatie. Ne putem da astfel seama ca noi deformam realitatea celuilalt proiectand asupra lui opinii si transferand sentimente care vin din trecutul nostru si care sunt nepotrivite in prezent cu aceasta persoana. Aceasta trezire a constiintei este probabil cea mai importanta: a deveni constienti de procesul interior aici si acum cand sunt in relatie cu cineva sau cu mediul inconjurator. Ce observ in exterior, ce se petrece in acel moment in interiorul meu, ce imi imaginez la celalat pentru a obtine un raspuns la nevoile mele in armonie cu celalalt pentru o intalnire impartasita si eficace? Relatia este cu atat mai puternica cu cat cineva este transparent si clarvazator asupra celuilalt. Intr-o relatie creativa fiecare este capabil sa faca pasul urmator cand celalalt este pregatit. Astfel celalalt descopera procesul ce se deruleaza in interiorul sau si invata sa devina constient in fiecare moment de ceea ce traieste in raspuns la ceea ce se intampla in fata lui. De aceasta invatare, el va putea sa se serveasca in fiecare moment din existenta sa: senzatie, perceptie, identificarea sentimentelor in raspuns, trezirea constiintei procesului intern aici si acum, nevoi subiacente de satisfacut, adoptarea unui comportament adecvat pentru a ajunge aici, stabilirea unui contact satisfacator cu celalalt si mediul inconjurator. El va invata printre altele sa fie atent la rezistentele care vin sa impiedice derularea libera a acestui proces. Aici, nu mai este vorba de aplicarea unei invatari teoretice, ci de un antrenament pe teren.
|
|
|
|
|
 |
|
|
